Pe scurt
Euribor (Euro Interbank Offered Rate) este dobânda la care băncile din zona euro își împrumută bani una alteia, fără garanții, pe un termen fix. Este publicat în fiecare zi lucrătoare și este indicele de referință din spatele majorității creditelor în euro cu dobândă variabilă din Europa, inclusiv al creditelor ipotecare în euro acordate în România. Cea mai recentă cotație afișată pe acest site este cea din 4 septembrie 2026.
Pentru un cititor din România contextul este dublu. Creditele în lei, care sunt cele mai numeroase, au dobânda variabilă legată de IRCC. Creditele în euro, cele mai multe acordate înainte ca lei să devină norma, dar și cele noi pentru clienți cu venituri în euro, au dobânda legată de Euribor. Iar pentru oricine compară oferte, Euribor este etalonul cu care se măsoară costul banilor în euro pe întreg continentul.
Cine îl publică
Administratorul indicelui este European Money Markets Institute (EMMI), cu sediul la Bruxelles. Euribor® este marca înregistrată a EMMI. Cotația se stabilește pe baza contribuțiilor unui panel de bănci din zona euro și se publică în jurul orei 11:00 CET, în fiecare zi lucrătoare din zona euro, adică de luni până vineri, cu excepția câtorva sărbători comune (1 ianuarie, Vinerea Mare, Lunea Paștelui catolic, 1 mai, 25 și 26 decembrie).
Sursele publice, inclusiv acest site, republică valorile cu o întârziere de 24 de ore. Cifrele de aici sunt date oficiale BCE / Eurosistem; mediile lunare sunt verificate cu portalul de date al BCE.
Cele cinci scadențe
Din 1 noiembrie 2013 există cinci scadențe Euribor: 1 săptămână, 1 lună, 3 luni, 6 luni și 12 luni. Înainte erau cincisprezece. Fiecare scadență răspunde la aceeași întrebare, pe cât timp se împrumută băncile, și de aceea valorile diferă între ele.
Scadențele scurte, 1 săptămână și 1 lună, stau foarte aproape de dobânda la facilitatea de depozit a BCE, pentru că într-o lună se întâmplă puține lucruri. Scadența de 3 luni, cea mai frecventă în contractele de credit în euro din România, acoperă de obicei una sau două ședințe ale BCE și începe să reflecte ce așteaptă piața de la ele. Scadența de 6 luni este a doua opțiune uzuală în contractele românești. Scadența de 12 luni cuprinde un an întreg de așteptări și este cea care se mișcă cel mai devreme și cel mai mult atunci când se schimbă perspectivele de politică monetară.
Valorile de astăzi sunt: 2,154 % la 1 săptămână, 2,364 % la 1 lună, 2,679 % la 3 luni, 2,794 % la 6 luni și 3,108 % la 12 luni.
Cum se calculează
Din 2019 Euribor folosește o metodologie hibridă. Acolo unde există tranzacții reale pe piața interbancară, cotația se bazează pe acestea; acolo unde nu există suficiente, se folosesc date din tranzacții apropiate și, în ultimă instanță, aprecierea de expert a băncilor din panel, după reguli scrise. Scopul reformei a fost ca indicele să reflecte tranzacții efective, nu doar estimări.
Convenția de calcul a dobânzii este ACT/360: dobânda se calculează pe numărul efectiv de zile, raportat la un an de 360 de zile. Aceeași convenție apare în formula dobânzilor forward de pe pagina de prognoză.
De ce contează pentru creditul tău
Un credit în euro cu dobândă variabilă are dobânda scrisă în contract ca „Euribor la 3 luni plus marja băncii” sau o formulă asemănătoare. Marja este fixă pe toată durata creditului; indicele se actualizează la intervalul prevăzut în contract, de obicei la 3 sau la 6 luni, potrivit scadenței alese. La fiecare actualizare banca ia valoarea Euribor de referință, adaugă marja și recalculează rata pe soldul rămas și pe perioada rămasă.
Asta înseamnă că nu orice mișcare zilnică a indicelui ajunge în rata ta. Contează valoarea din ziua sau din luna de referință prevăzută în contract. Paginile lunare ale acestui site arată mediile lunare, iar paginile fiecărei scadențe arată cotațiile zilnice, tocmai pentru a putea verifica ce a folosit banca.
Ce să verifici în contract
Trei lucruri stabilesc cum se transmite Euribor în rata ta: scadența de referință (3 luni, 6 luni sau alta), regula de actualizare (data sau perioada de referință și cât de des) și marja. La acestea se adaugă, în unele contracte, o valoare minimă a indicelui sub care banca nu coboară. Dacă rata comunicată de bancă nu coincide cu propriul calcul, explicația se află aproape întotdeauna într-unul dintre aceste puncte.